Vacanta 2017, cu Opel Meriva prin Italia,Croatia, Serbia

Va salut prieteni!
Dupã aproape 3 ani, vin cu o nouã poveste de cãlãtorie, de aceastã datã cu Opel Meriva, productie 2007, motor Z16XEP. Cãlãtoria am planaificat-o de la începutul anului urmând sã trec prin Ungaria, Slovenia, Italia, Croația, Serbia. Pentru aceasta am rezervat din timp locurile de cazare la Veneția, Roma și Zagreb, despre care voi vorbi la momentul cand voi descrie impresiile din zonã. Am structurat vacanța pe trasee de maxim 1000 km sau mai mici dupã cum urmeaza. Prima zi pânã la Oradea, a doua zi pânã la Veneția și cazare 3 nopți, apoi Montechiari – tranzit una noapte pentru a vizita niste prieteni, dupã care Roma 3 nopții, apoi o noapte la Alatri la rude, dupã care Zagreb – 2 nopți și în sfarși din nou acasã.
Partea I.
Totul fiind pus la punct, dupã o întâlnire scurtã cu participanții la Opel fest Moldova la Iași pe 29.04.2017, în ziua de 01.05.2017 ne așternem la drum pânã la Oradea unde facem popas la Hotelul Melody. Nu mai descriu traseul, am mers lejer, drum puțin aglomerat. Ne plimbãm puțin prin Oradea, apoi la orele 22,00 trecem la odihnã. Dimineața plecãm în jurul orei 07,00 gândind cã la Vama Borș o sã fie aglomerație întrucât autocamioanele au avut interdicție pânã la orele 23,00 din noaptea precedent. In apropiere de punctual de control observãm coloana de autocamioane care se întindea pe circa 2 km. dar noi trecem în fațã, alimentãm la o benzinãrie de unde luãm vignetã pentru Ungaria. Incercãm și pentru Slovenia, dar nu aveau decât pentru 7 zile la 19 euro în condițiile în care pentru o lunã este 30 euro, așa cã ne limitãm doar pentru Ungaria, aproape 10 euro. La trecerea frontierei am așteptat circa 15 – 20 minute timp în care soția își fãcea agriji cã aveam în mașinã 2 litri de țuicã și vreo 20 de vin. Dau cãrțile de identitate, suntem verificați la portbagaj, nu și în interiorul mașinii unde erau tuica și vinul, primim OK-ul și îi dãm bãtaie. Nu mergem mai mult de 30 km și întâlnim peste un pod arcuit o limitare de vitezã de 60 km/h, fapt pentru care reduc viteza, ajung in vârful podului și la vale aproape de finalul zonei déjà aveam 80 km/h când la circa 300 m in fațã o mașinã de poliție mascatã mai ceva ca polițiștilor noștri de la rutierã stãtea la pândã. Soția îmi spune ” gata ai luat radarul”, fapt pentru care acum aștept plicul.
Intrãm pe autobandã conduși de rudimentarul nostrum GPS – luat de la Metro acum vreo 3 ani cu 125 lei, trecem pe lângã Balaton și intram în Slovenia. Luãm vignetã pentru o lunã de zile ca sã avem și la întoarcere, alimentãm cu benzinã, facem pauza de masã, apoi la drum. Am uitat sã vã spun cã înainte de plecare am instalat și eu pe mașinã o stație radio portabilã PNI Escort 8001. Autobanda este perfectã și din când în când mai comunicam prin radio cu câte un roman prin stație sã-mi confirme dacã merg în direcția bunã. Când sã trecem spre Italia, prin munți nu m-am preocupat sã alimentez din timp așa cã la un moment dat s-a aprins beculețul în bord, moment în care am vãzut pe GPS cã nu prea am stații PECO în apropiere și atunci mi-a intrat morcovul cu tot cu frunze undeva. Vedem ceva galben pe lângã autobandã și am zis gata am gãsit benzinã. Ieșim de pe autobandã, trecem prin bariere, ne învârtim vreo 3 km ca sã constatãm cã acel ceva galben era un punct de acces spre autobandã pentru vignetã. Fac o manevrã riscantã și întorc mașina în intersecție și revin pe autobandã și la circa 20 km gãsim PECO și alimentãm. Intrãm în Italia, tot fãrã control, luãm tichetul de intrare pe autobandã și în apropiere de Veneția o luãm cãtre San Biagio di Calallta, moment în care din greșealã intru pe la bariera pentru telepass. Dau sã bag tichetul și nu gãsesc nicio gaurã la aparatul de la barierã fapt pentru care cobor din mașinã sã cer ajutor. Deja vreo doi cu mașinile care veneau dupã mine au dat înapoi și au mers la altã barierã. Am vãzut cã nu mã bagã nimeni în seama, am claxonat de vreo 2 – 3 ori, timp îm care s-a ridicat bariera și am plecat. Urmeazã probabl sã-mi trimitã nota de platã cei din Italia acasã.
Dupã 950 de km. parcãm la Hotel Agli Olmi din San Biagio. Hotelul este într-o zonã liniștitã, în apropierea unui centru commercial și la circa 40 km. de Veneția. Hotelul este curat, cu camera micuțe, cu baie și acces la internet, restaurant cu bucãtãrie, bar, personalul amabil cu care m-a înțeles într-un amestec de românã – italianã și englezã.
Pentru astãzi ajunge. Urmeazã Veneția.

Cum mi-o fi norocul.

Ei, calatoria am incheiat-o, acum imi scriu memoriile.

La intoarcerea din concediu am gasit prin curte buruienilke si gazonul cat casa, asa ca mai intai am facaut ordine in , apoi am avut de turnat temelie si facut in jur de 16 ml de gard si azi am terminat, asa ca o sa am mai mult timp de scris. Lucrez deja la episodul Roma.

PARTEA a – IV –a ALATRI

Spre Alatri, ne hotãrâm sã nu mai mergem pe autobandã ºi sã folosim drumurile naþionale, cum le zicem noi. Setãm GPS sã evite autobanda ºi drumurile cu taxã ºi începe aventura noastrã pe drumurile secundare, prin toate satele ºi cãtunele, care, ca ºi la noi sunt pline de gropi, cu limitãri de vitezã la 50 km/h. Dupã circa douã ore începem sã urcãm prin munþi, care nu sunt aºa de înalþi ca la noi, dar cu foarte multe serpentine ºi la un moment dat nenea GPS-ul ne spune cã am ajuns. Oprim maºinã, ne uitãm stânga dreapta ºi constatãm cã suntem pe un vârf de munte cu ceva case rãzleþe pe ici acolo. Sunãm neamurile din zonã care ne cer sã le dãm indicii unde ne aflãm. Pânã la urmã ne înþelegem sã mergem înainte ºi sã coborâm cã suntem la circa 5 – 10 km de locul de destinaþie. Gãsim un service deschis ºi mergem la un mecanic cu telefonul pentru a-i explica gazdei noastre unde suntem ºi unde sã vinã dupã noi. Acesta refuzã, probabil nu ºtia ce intenþii am, dupã care îmi ia telefonul alt mecanic ºi discutã el, dirijându-ne circa 3 km în faþã la un PECO unde în circa 5 minute vine ºi gazda. De aici ajungem la destinaþie ºi dupã un pic de odihnã trecem la vizitat oraºul. Dacã la noi, moºii ºi strãmoºii noºtri au pus bazele localitãþilor pe vãile cursurilor de apã, la italieni au cãutat înãlþimile, astfel cã aºezãrile lor sunt în vârful dealurilor ºi s-au extins cãtre vãi. Aici am admirat talentul lor de a se uni cu stânca muntelui, aºezând temeliile caselor în prelungirea stâncilor, realizând clãdiri care rezistã de sute de ani. În vârful muntelui am vãzut o catedralã impunãtoare construitã pe stâncã, bine întreþinutã ºi funcþionalã. Peste tot vezi livezi de mãslini, drumuri tãiate în stâncã, pavaje din piatrã ºi la fel strãzi înguste, cu unic sens, pe care se strecoarã ºi maºini ºi oameni. În comparaþie cu Roma, aici este mult mai curat. Aflu mai apoi de la finul meu cã în zonã la Gotepardo este o grotã imensã pe care vreau sã o vizitez. Am crezut iniþial cã este ceva aºa neamenajat, dar dupã circa 15 – 20 km prin munþi cu drum asfaltat ajungem la o peºterã, cam în genul cum este Peºtera Urºilor din Chiºcãu, jud. Bihor, dar mult mai micã. Taxa de intrare 6 euro. Am spus cã este cam în genul Peºterei Urºilor de la noi întrucât este plinã de stalctite ºi stalagmite, fãrã oase de urºi. Conform explicaþiilor date de ghidul oficial în peºterã au fost gãsite oase umane ºi de capre sau oi, concluzionând cã probabil oierii în transhumanþã s-au adãpostit acolo cu turmele, cand a cãzut tavanul (stanca) peste ei. Pentru cei care se miºcã mai greu existã un lift funcþional din parcare pânã la intrarea în peºterã. Seara o dedicãm spriþului ºi discuþiilor ca între neamuri. Ne pregãtim pentru plecare cãtre Zagreb, circa 950 km.
Urmeazã peripeþii Zagreb, înºelãciunea de pe Booking.com. cu cazarea.

PARTEA a – V –a ZAGREB

Pe 10 mai ne luãm la revedere de la gazdele noastre ºi pornim la drum cãtre Zagreb, numai pe autobandã cu o vitezã constantã de 120 km/h. Am iarãºi încurcãturi cu plata taxelor, pe care le platesc la ieºirea din Italia ºi continui prin Slovenia unde deja aveam achitata vigneta. Pe la orele 21,00 ajungem în Zagreb ºi deºteptul meu de GPS mã dirijeazã prin centrul oraºului pe unde circulau doar pietonii, dar în final mã opreºte în dreptul imobilului cu numãrul menþionat pe rezervarea Booking com., repectiv Apartments and Rooms Gornji Grad. Mã uit în stânga, mã uit în dreapta, nici o firmã luminoasã cu denumirea de hotel. Vãd cã de la imobilul alãturat ies doi tineri merg ºi le arat rezervarea, la care unul îmi spune în englezã cã am ajuns bine ºi merge alãturi ºi descuie o poartã veche din lemn ºi începe sã strige la care iese o femeie în vârstã care îmi confirmã cã am ajuns bine ºi aici este hotelul. Mai mult decat de atât avea ºi o hârtiuþã în mânã cu numele meu. Îmi chem consoarta ºi suntem conduºi la subsol, într-o încãpere care arãta ca o celulã de arest, un pic mai mare cu 2 paturi duble ºi unul single ºi îmi spune cã aceasta este camera. Eu îi explic cã am rezervat o camera cu un singur pat dublu, cu baie proprie, etc la care mã conduce pe un hol ºi îmi aratã o camerã mizerã cu un duº ºi o chiuvetã, apoi o altã camera unde era un WC. Pe acel hol mai erau niºte uºi metalice cu niºte gãuri mari în ele, la care nevasta zice cã îi este fricã sã doarmã acolo. Revenim în camerã ºi constatãm cã nu se fãcuse curãþenie cam demult, praful de un deget fapt pentru care îi spun cã realitatea din teren nu corespunde cu descrierea de pe Booking com ºi ca atare nu pot sã accept sã locuiesc douã zile acolo. Baba o þinea pe a ei cã acestea sunt condiþiile, cã este doar puþin praf ºi cã dat fiind faptul cã am garantat rezervarea cu caradul de credit, dacã refuz cazarea va trebui sã achit 60 euro pe care mii v-a retrage de pe cardul cu care am garantat. Îi cer timp de gândire ºi pe la orele 22,00 încerc sã contactez pe cineva de la Bookimg com de unde mi se spune însã cã toþi vorbitorii de limbã românã sunt agrenaþi în alte convorbiri. Singura soluþie pe care o am la îndemânã ca sã nu pierd cei 60 de euro este sã blochez cardul de credit cu care am garantat, fapt pentru care sunt la bancã ºi cer blocarea cardului pânã la revenirea mea în þarã. Eu nu foloseam acel card în strãinãtate pentru cã aveam altul în euro deschis special pentru vacanþã. În momentul în care am avut confirmarea cã plãþile din cardul de credit sunt blocate, mã duc la babã ºi îi spun cã refuz sã mã cazez în asemenea puºcãrie ºi dau sã plec la care aceasta strigã dupã mine cã ia îmi va lua banii, la care îi spun OK, dacã poþi. Nici acum nu am deblocat cardul de credit.
Deja era ora 22,30, unde sã dormi, fãcusem aprope 1000 km, de obosit eram obosit, internet nu aveam. Discut cu soþia ºi planificãm GPS pentru Novi Sad, apoi revenim la autobandã pentru a gãsi un PECO cu acces la internet ºi Wi-Fi. Dupã circa 50 – 100 km gãsim un PECO, luãm ceva de mâncare ºi cerem acces la Wi-Fi la care personalul amabil îmi scrie în laptop parola, astfel cã fac o rezervare de cazare la Novi Sad, pentru a doua zi, Zagrebul a rãmas ca o amintire urâtã ºi nevizitatã. Pânã la ziua prindem cãteva ore de somn în maºinã. Revenind acasã am trimis o prima notificare la Booking com unde am sesizat neconcordanþa dintre descrierea de pe site ºi cea de la faþa locului. Nici baba nu a stat degeaba ºi a comunicat site-lui ca subsemnatul nu m-am prezentat ºi nu am fãcut check – in-ul de rigoare, nu cã am refuzat cazarea pentru condiþiile mizere gãsite ºi neconcordanþa dintre descrierea de pe site ºi realitatea din teren.. In aceastã situaþie am trimis un email detaliat la Booking com cu situaþia de la faþa locului la care am primit rãspuns cã îºi cer scuze pentru neajunsul creeat, cã au mai fost turiºti care au pãþit la fel, dar ei nu au nicio vinã cã publicitatea ºi-o fac reprezentanþii locului de cazare, sfãtuindu-mã pe viitor sã caut locuri de cazare cu un rating de peste 7,5.
Urmeazã Novi Sad.

Imi pare rau pentru voi de patania cu cazarea din Zagreb. Va ramane ca un one point lesson pentru alte excursii.
Am peste 50 de cazari facute prin Booking, la hoteluri si pensiuni prin intreaga Europa (inclusiv Zagreb, in Aprilie a.c.) si n-am ratat niciuna. Ideea este sa parcurgi review-urile inainte de a rezerva. Pot sa fie zece "excelente", scrise din complezenta, dar doua-trei tot scot la suprafata niste probleme reale - alea trebuie sa-ti aprinda beculetele inainte de a da click pe rezervare. Uite, in cazul tau, chiar primul review ce zice:

Daca ai curiozitatea, citeste-le pe urmatoarele si, dand timpul inapoi, ai mai rezerva acolo?
Si inca o chestie. Unde iti planificasei sa parchezi masina? Ai sesizat ca "Public parking is possible at a location nearby (reservation is not possible) and charges are applicable"? Casa fiind in centrul istoric este de asteptat sa fie putine locuri de parcare in zona (posibil toate ocupate) si la costuri ce-ti pot strica orice chef.

Apreciez povestea te de calatorie si iti urez ca la urmatoarele sa nu mai ai incidente de nici un fel.

P.S. Cum am spus mai sus, in aprilie am fost in Zagreb, ca o etapa dintr-un tur prin Serbia, Croatia, Muntenegru si putin din Bosnia. Ma gandesc sa iau exemplul tau si sa scriu si eu un jurnal al calatoriei.

Si eu mai reyervat prin Booking com si nu am avut probleme, dar nu stiu acum ce naiba am facut ca m-am dus ca innecatu fara sa aprofundez cautatul pe internet, desi am avut destul timp din ianuarie pana in mai. Oricum lectia aceasta nu o voi uita sa usor. Pe viitor, tot patitul ii priceput.

Ce frumoasa calatoria ta, bravo si multumim pentru informatii.