Pe contrasens

Cu siguranta.

vrajeala de 2 lei

adevarul doare...

Trist dar adevarat. Doar de noi depinde sa reusim sa mai iesim din monotonie , monotonie care macina incet dar sigur.

Nu stiu de ce interpretati voi asta ca pe o realitate si nu ca pe un text scris de un om

Da e un text si ca orice text are un scop anume de a fi citit. Nu te obliga nimeni sa fi de acord cu ce contine sau poti doar sa selectezi ce te defineste ca persoana. Nu poate sustine cineva ca este vrajeala, sau vrajeala totala. Sunt franturi de viata pe care nu trebuie sa le lasam sa ne copleseasca. Asta a fost si intentia autorului sa traga un semnal de alarma pt. cei prea crispati-crizati-aglomerati care dau mult prea multa importanta amanuntelor vietii de zi cu zi si uita de cele mai multe ori ca lucrurile cu adevarat importante trec pe langa ei.
Asa se intampla sa te trezesti in fata acelui ceas imaginar pe al carui mosor abia de mai incap cateva suvite de vreme ca e tarziu, poate prea tarziu pana si ca sa mai dai glas celui din urma gand: " -Cand au trecut anii astia?"

Poate ati mai citit textul asta ... dar mie mi s-a parut f . adevarat .. enjoy:
Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor
care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.
Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul
2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai
scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam
ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50
de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici
despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie
si la politica mai mult decat cred batranii, care
bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic".
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel,
Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea,
Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii,
ultimii are au strigat „Un doi trei la perete stai",
ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember
Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci
de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau
Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu
pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe
blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere
si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea
groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in
engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY
BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin
Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte
ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era
ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce
naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau
pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne
consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele
bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in
cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu
mergem la scoala..
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ
Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take
That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii
de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia
pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii
din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen,
cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe
ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet
Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou
niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de
la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri,
iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc
fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu
Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de
mailuri de „dulce".
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara,
noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim
actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation
ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne
plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau
Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau
Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe
gura! pe cine „iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s`a
cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX",
care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa
cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa
si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat
mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi
acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de
el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si
cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special
sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini
dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile
din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am
tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut
cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost
martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au
auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem
minte emisiunea „Feriti`va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
first-timers...
Daca esti de`al nostru... Felicitari!

Da e un text si ca orice text are un scop anume de a fi citit. Nu te obliga nimeni sa fi de acord cu ce contine sau poti doar sa selectezi ce te defineste ca persoana. Nu poate sustine cineva ca este vrajeala, sau vrajeala totala. Sunt franturi de viata pe care nu trebuie sa le lasam sa ne copleseasca. Asta a fost si intentia autorului sa traga un semnal de alarma pt. cei prea crispati-crizati-aglomerati care dau mult prea multa importanta amanuntelor vietii de zi cu zi si uita de cele mai multe ori ca lucrurile cu adevarat importante trec pe langa ei.
Asa se intampla sa te trezesti, in fata acelui ceas imaginar pe al carui mosor abia de mai incap cateva suvite de vreme, ca e tarziu, poate prea tarziu pana si ca sa mai dai glas celui din urma gand: " -Cand au trecut anii astia?"

sa-mi fie cu iertare eu nu percutez (vibrez, etc) la texte scrise de r. turcescu

eu nu sunt din bucuresti dar de trei ani stau aici pt ca muncesc ,si cam ce se spune in textul asta cam asa e.
lumea e prea grabita ,pe fuga,obisnuita sa faca tot in graba,de la munk la cumparaturi de aici acasa si maine o ia de la capat,
nu stiu dk e asa in toata tara sau numai in capitala unde timpul trece mult mai repede si totul se petrece la viteza pe repede innainte,si dak nu esti obisnuit cu ritmul asta cam ai de pierdut