Poveste de iarna.

Actiunea se petrece undeva in februarie 2006.
La numai 400 de metrii de mall vitan, incerc sa trec printre un tramvai inca in miscare si un trotuar pe post de statie, plin cu oameni.
Brusc, o domnisoara la vreo 60 de ani, inarmata cu 5 sacose, imi sare in fata fara sa se uite macar unde sare…
Pun frana brusc, ma sperii si incep sa ma rog san nu fie grav. Pana sa simt mai bine fenomenul “all eyes on you”, un tip (nepotul domnisoarei) gaseste de cuvinta sa ma pedepseasca si incepe. Vine intre masina si tramvai care deja de acum era in statie, cu gandul sa ma bata. In drumul lui imi rupe oglinda stanga si trece mai departe la “urmatorul nivel”.
Imi zic ca daca blochez usile, dau dovada de lasitate. Il las pe om sa se descarce, sa injure, sa ma traga de geaca si tot asa. Dupa ce pleaca tramvaiul, ma dau jos sa discutam, sa vedem ce are femeia si asa mai departe. Omul nostru (nepotul), nimic, sa ma bata si nimic mai mult.
Fac repede un calcul si rezultatul: o oglinda rupta, o geaca rupta, riscul de a pierde permisul si riscul de a-mi lua bataie. In disperarea mea, fesul imi cade pe ochi, ma apropriu de om, cu mana stanga imi asez fesul si cu dreapta ridic falnic bata mea din porbagaj asupra lui, aruncand niste injuraturi. Surprinzator, omul se calmeaza si in 10 secunde apar si 5 jandarmi. Don’t move, put the gun down, un bulletin si tot tacamul. Daca am vazut ca situatia este sub control, am inceput sa fac scandal pt oglinda in timp ce prietena mea purta discutii cu tenta sexuala despre familia celor doi. Amenintari, toata strada striga “nu-l lasa!!!”, situatie tensionata nu gluma. Intr-un final imi gasesc oglinda in mijlocul intersectiei, cu ceva avarii suferite si cand ma intorc la masina unde erau si ceilalti, constat ca nu mai vroiau la politie din doua motive. Pai unul era ca tipul ma agresase si se vedeau urme si doi, jandarmii le spusese ca daca m-ar gasi vinovat (desi nu eram) ar fi cam nasol pt mine(si... oameni cu suflet suntem toti). Concluzie- traiasca Jandarmeria Romana! Ii iau pe cei doi din multimea furioasa (pe mine), ii sui in masina sa-i duc acasa, le dau 30ron pt sacosa plina cu oua sparte si ne scuzam reciproc pana ajungem la destinatie, ca eu n-am vrut sa te injur, ca eu n-am fost atent, ca…, ca…

Chiar se intampla si este bine sa aveti mare grija la astfel de personae care nu constientizeaza niste reguli de circulatie, ele stiu ca au un drept – sa mearga pe unde vrea muschiul lor!