Excursie prelungita

A treia zi a fost ºi cea mai grea, cel puþin pentru ºofer, pentru cã dupã bãlãceala dimineþii cu gimnastica inclusã ºi odihna de la amiazã ne- am aºezat la lungul drum cãtre casã pe care ne- am propus sã- l facem dintr- o bucatã, astfel cã am intrat în þarã, vineri 06.07.2012, undeva în jurul orei 19 ºi cu pauzele necesare ºi obligatorii am ajuns cu bine în Bucureºti sâmbãtã dimineaþã, pe la ora 6. Cam ãsta a fost concediul, de acum pot spune, primul concediu pe 2012. Voi reveni!

Am o intrebare offtopic..despre portbagajul suplimentar: ce dimensiuni, capacitate are?
Esti multumit de el? Este o oferta la metro pentru 2 tipuri/dimensiuni de portbagaje si nu stiu pentru care sa optez...cel de 1900mm sau 1300 mm lungime. As vrea sa il montez pe un astra h caravan. Al tau incomodeaza cumva din cauza lungimii?

ªi dupã atâta vorbãraie este bunã ºi o pauzã, chiar muzicalã, spun eu ºi alegerea pentru acestã searã este: . Voi mai reveni cu voia dvs. ºi dacã aveþi întrebãri, sugestii ºi mai ales reclamaþii vã stau la dispoziþie!

Dupã ce am vizitat mãnãstirea de la ªinca Veche ne- am continuat drumul cãtre Dejani, dar ne- am oprit, din nou, de data aceasta la mãnãstirea Bucium. Veþi observa, dacã ajungeþi în zonã, cã dacã mergeþi pe drumul secundar DN- ului care leagã Braºovul de Sibiu, practic paralel cu acesta spre poalele munþilor Fãgãraº, aproape în fiecare localitate întâlnitã puteþi gãsi asemenea locaºe de cult, care în majoritatea cazurilor se autofinanþeazã. De accea pare incredibil cum o aºa mare densitate de mãnãstiri pot rezista în lupta cu vitregiile vremurilor ºi cel puþin în cazul nostru mai ºi pot omenii cãlãtorii aflaþi în tranzit. Spun asta pentru cã dupã ce ne- am învãrtit un pic prin curtea mãnãstirii de la Bucium, fãcând ºi noi cele trebuincioase, mai ales cã era ºi zi de sãrbãtoare (Sf. Ilie Tesviteanul- 20 iulie), am fost invitaþi la masã. Ori eram prea înfometaþi ori bucatele erau bune (varianta doi este cea corectã), dar a fost o masã pe cinste ºi bine venitã, mai ales cã ne apropiam de acum biniºor de searã, era pe la ora 20. Aºa cum vã spuneam o masã pe cinste cu mâncãruri de post compusã din trei feluri: ciorbã de zarzavat, orez cu sãrmãluþe de post, acriturã ºi un desert de turtã dulce de casã ne- au fãcut sã abordãm mult mai bine cei cam 5 km. de drum pietruit, cât sunt de la mãnãstire la drumul principal ºi dupã aceea restul de 20 km. pânã la gazdele noastre din acel week- end, la Dejani, unde am ajuns într- un final cam pe la ora 21. Ne- au întâmpinat gazdele, ne- au prezentat locaþia, ne- au spus ce putem face în zonã, ne- au urat week- end plãcut ºi s- au retras, aºa cum vã spuneam aceºtia locuind în Fãgãraº.

Ne- am întors ºi noi la pensiune de pe unde am fost, asta se întâmpla spre dupã amiazã cam pe la 15, am mâncat ceva ºi ne- am bucurat de peisaje ºi de atmosferã, dar nu aºa oricum ci pe ateliere, ca în tinereþile comuniste a multora dintre noi: soþia, ca fetele, în atelierul de cusãtorie, moi, la traforaj vitezã, adicã beam un ºpriþ ºi elementul diversionist, respectiv copilul, bobina la www.

Dupã aceastã vizitã am continuat cãtre Sâmbãta de Sus cu intenþia de a vizita ºi noi mult mediatizata mãnãstire de la Sâmbãta. Dupã ce am mai mers cam 10 km. de la Lisa, am ajuns în localitatea Sâmbãta de Sus de unde am fãcut stânga cãtre Staþiunea climatericã Sâmbãta, o mult prea pompoasã titulaturã, cel puþin din punctul meu de vedere, pentru câteva pensiuni aruncate la poalele munþilor Fãgãraº, în jurul celebrei mãnãstiri ºi care sincer, în unele aspecte nici nu se comparã cu locurile de unde deja veneam. Dar acesta este efectul intensei mediatizãri aºa cã sã fie primit. Sunt adeptul agroturismului, al dezvoltãrii rurale ºi am spus- o ºi mai devreme, bazate pe autofinanþare, dar fãrã a depãºi limitele, care în acest caz consider cã s- au depãºit cu mult. Cred cã trebuia asigurat un perimetru mult mai mare lipsit de orice construcþii în jurul mãnãstirii pentru a asigura un climat propice desfãºurãrii celor pentru care foarte multã lume vine acolo, respectiv a slujbelor, reculegerii ºi chiar a vizitelor muzeale, pentru cã, sã nu uitãm, mãnãstirea este în primul rând o construcþie de patrimoniu. Sunt oameni care bat sute de kilometrii pentru a se închina ºi a se ruga într-o anumitã mãnãstire, de aceea cred cã dacã construcþiile începeau undeva mai jos nu era nicio problemã. Haideþi cã am cam luat- o pe arãturã cu ideile mele dar sã ºtiþi cã o terasã peste drum de mãnãstirea brâncoveneascã este cam aiurea.

Mulþumesc Gabi pentru aprecieri ºi dacã te pot ajuta ºi cu alte informaþii în afarã de cele expuse te rog sã sã- mi spui ºi se rezolvã! Dupã ce am terminat vizita de la Sâmbãta de Sus am luat- o cãtre casã ºi ca sã nu apucãm acelaºi drum, respectiv Sâmbãta- Braºov- Bucureºti, mai ales sã fii intrat , iar, din nou, pe Valea Prahovei, am apucat- o spre Transfãgãrãºan, mai ales cã nu mai fusesem cam de multicel prin zonã. Zic, hai cã ajungem la Bâlea ne tragem ºi noi sufletul la rãcoare, facem niºte poze ºi mergem mai departe. De unde frate cã era o aglomeraþie de nedescris. Nu am vãzut loc de parcare, poieniþã, chiar palmã de pãmânt ºi aici mã refer chiar la micile limbi de pãmânt din curbele mai strânse, care sã nu fie ocupate de oameni ieºiþi ca ºi noi dupã un pic de rãcoare. Pe sus pe la Bâlea nu mai zic, cã nu a mai fost nevoie sã ne mai oprim pentru cã am stat destul în trafic sã nu mai fie nevoie ºi de staþionare aºa cã am continuat cãtre Curtea de Argeº, tot într- un ritm mediu spre minim, atât datoritã drumului cât mai ales traficului, care s- a îngâtuit din nou, aºa cum vã aºteptaþi, în preajma barajului Vidraru. Ne- am oprit prin Curtea de Argeº, am servit o îngheþatã, dupã care am ieºit pe A1 ºi gata ºi week- end- ul asta(ãla).

Sã trãiþi, bunã dimineaþa la dumneavoastrã, ºtiu cã nu ne- am mai auzit demult ºi, de aceea, la cererea publicului spectator, adicã a fix unuia dintre ei, respectiv a unuia dintre copii mei, revin în forþã, pe sistem, aºa cum "zice " niºte cunoscuþi de- ai mei mai discriminaþi,cu poveºtile mele de vacanþã. Urmãtoarea poveste nu a fost o vacanþã propriu- zisã, ci o ieºire de week- end, datoratã mai mult "cantonamentului de douã sãptãmâni al unor tineri sportivi", adicã al pãrinþilor mei, care au beneficiat de prea bine ºtiutele bilete de tratament pentru pensionari. Aºa cã am bãgat cortul ºi toate celelalte acareturi aferente acestuia în portbagaj ºi am zis sã petrecem ºi noi un sfârºit de sãptãmânã într- un loc pe care nu îl bifasem pânã atunci, adicã pe undeva pe lângã Voineasa, acolo unde erau "cantonaþi tinerii sportivi". Am ales sã campãm undeva, într- o poieniþã, pe drumul cãtre Ciunget, o micã localitate care se lasã în stânga din drumul principal Brezoi- Voineasa. Sã nu credeþi cã ºtiam de acest drum pentru cã a fost prima datã când am apucat pe acesta ºi dupã ce ne- am tot dus, vreo 12- 13 km., pânã ce am trecut biniºor de "bine cunoscuta" hidrocentralã de la Ciunget, de care am aflat ºi eu dupã o cãutare pe internet, ne- am întors ºi cam cu 4 km. înainte de drumul principal, pomenit mai sus, am gãsit o poieniþã pe care ne- am amplasat ºi noi hotelul ambulant cu gândul de a petrece acel sfârºit de sãptãmânã. Este vorba de sfârºitul de sãptãmânã 10- 12.08.2012. Un sfârºit de sãptãmânã care, ca multe alte aventuri din aceaste vacanþe sau mini vacanþe, a început într- un fel ºi s- a terminat în alt fel. Dupã ce am c(g)azat pãrinþii într- unul din multele hoteluri din Voineasa, adicã la Lotrul, singurul, ne- am întors cale de vreo 12 km. dupã care am fãcut dreapta, spre Ciunget. Aºa cum am spus ºi mai sus am tot mers, cãutând un loc de campare, pânã ce am trecut de centrala de la Ciunget ºi dupã parcurgerea a încã vreo 5 km. vãzând cã drumul se tot înalþã faþã de firul de râu care curge pe acolo, ne- am întors ºi ne- am oprit într- una din poieniþele pe care le- am ales în prealabil ca posibile opþiuni pentru campare. Am campat ºi am început sã ne petrecem timpul cu gândul petrecerii a douã zile pe malul râului. Dar n- a fost sã fie...

Aºa cum v- am promis alãturi de pozele de mai sus postez ºi filmuleþele primei noastre ieºiri cu cortul care s- a nimerit a fii tocmai pe Transalpina, aflatã în plinã amenajare. Din filmuleþele ataºate nu se vede acest lucru, dar vã rog sã mã credeþi pe cuvânt cã, cel puþin la momentul trecerii noastre pe acolo, mai mult de 5 maºini nu am întâlnit ºi acelea jeep- uri, pe când acum ne- am "pricopsit" cu o piaþã chiar în vârf de munte . O mai mare prostie ca aceasta nu se putea inventa ºi cred cã autoritãþile locale nu sunt strãine de aceste "proiecte", care nu încurajeazã, ci dimpotrivã, trag înapoi, dezvoltarea turismului local. Cel mai bun exemplu este Rânca care nu se deosebeºte cu nimic de Pipera din Bucureºti!

Reîntorcându- ne la poveºtile noastre, vã spun cã dupã ce am fãcut joncþiunea cu prietenii noºtri ºi dupã ce ne- am instalat în locaþia propusã de aceºtia, am plecat în recunoaºtere în jurul pensiunii unde am descoperit lucruri pe care, sincer, nici nu mã aºteptam sã le gãsesc. ªi este vorba despre niºte trasee minunate, de fãcut cu pasul, pentru poftã de mâncare, adicã scurte, abrupte ºi fãrã sã treci de douã ori prin acelaºi loc, baºca cã dacã nu vroiai sã ajungi la masã te puteai sãtura liniºtit cu murele gãsite în drum, ceea ce, de fapt, mie mi s- a ºi întâmplat. Aa, am uitat sã vã spun cã prima oprire a fost la un izvor de apã platã, izvor care alimenteazã o bunã parte a micii localitãþi, cãreia nici nu îi ºtiu denumirea, aflatã pe relaþia Novaci- Baia de Fier ºi care ar putea impresiona specialiºtii, dar ºi cârcotaºii, pe de- o parte pozitiv, datoritã faptului cã apa este rece, multã, bunã ºi negativ cã aceata izvoreºte aºa de neunde, nu existã staþie de captare ºi de epurare, nu este pãzitã ºi alte bazaconii. Eu(noi) am luat partea pozitivã a lucrurilor ºi ne- am sãturat de apã bunã.